e stupid.dupa asta,lumea devine ceva caruia nu`i mai poti face fata.nu mai scrii la fel,nu mai vezi la fel,nu mai asculti la fel,nu te mai joci la fel.sau da,te poti juca in aparenta la fel,dar scopul si regulile sunt altele.poate nici nu exista vreun scop.te joci in gol pentru a-l nega.cauti ceva pentru a nega pierderea.un joc sub asediul nimicului.cu ce poti lupta impotriva lui?inteligenta nu mai e de ajuns pentru a rezista.e falimentul ratiunii.asa cum moartea e falimentul oricarui scop al vietii.

de milioane de ori m-am gandit pana la durere,dar niciodata pana la fericire...

Retrospectiva

Exactitatea si simplitatea postului nu e cauzata nici de carente de lecitina,nici de incercarea mea de a ascunde ceva.
E pur si simplu un post scris cu mult efort[da,razi] intr-unul dintre nenumaratele momente de timp sec.
E scris pentru ca trebuie.Ca atunci cand e important sa suferi cand e de suferit. Si sa razi in hohote cand e de ras.
Nu este destinat confesarii mele,reprezinta doar un semnal minor asupra faptului ca autoarea blogului nu mai sunt eu.

Numai bine!