Remember

Era frumos inainte.Mai usor si mai mult.Mergea de la sine.Greseli infantile,sentimente pure.Si atat.Dar nu putea dura o vesnicie.S-a terminat:)
Imi amintesc des de trecut si mi-e dor.Nu stiu de ce anume exact.De oamenii de atunci sau de clipele de atunci.
Azi am descoperit ceva util.Poate usor brutal,dar foarte pragmatic.Gandindu-ma la trecut,mi s-a dezvaluit ca holograma viata mea de azi.Si am realizat ca trecutul e un profesor care te invata ce e prezentul.Nu conteaza ce ai facut,cine ai fost,cum ai fost.Conteaza ce esti acum si numai acum.Iar viitorul vine indiferent de orice.Dar daca nu ai prezentul,nu vei avea nici viitorul.Cu toate ca trecutul s-ar putea sa ramana.Asta e trist.
Incheierea mea e o simpla marturisire sincera si realista:although tomorrow I could die,I had a great life.

What Do You Want

focus.no excuse:)

The Story Of...

17 ani.Nimic n-o multumeste.Se grabeste inca de la 15.Vrea sa gaseasca pasiunea sau,macar sa traiasca momente adevarate si intense langa cineva.Abia dupa revederea unui om pe care l-a pierdut si-a dat seama ce a gresit,dar mai ales,ce contur au clipele intense pe care le visa.Le-a trait.Din pacate nu si-a dat seama decat dupa ce dorul o innebunise.Oricum nu putea avea prea mult.Se consoleaza cu asta.
Acum isi imagineaza viitorul in cuvinte.Nu viseaza.Incearca sa isi vizualizeze conditia de mai tarziu.
Si are 20 de ani.Mereu isi aminteste de clipele intense,pentru ca le traieste si acum,cu altcineva.Nu stiu cum l-a cunoscut.Ar fi interesant sa aflu,dar nu cred k ar mai avea farmec.Asa ca mai bine astept.
S-au intamplat multe;cu ajutorul trecutului isi amplifica emotiile.Uneori are stari de melancolie.Dar nu cum le avem cu totii.Cel putin asa mi-a zis.Apoi,brusc este coplesita de frumusetea vietii.



Uitandu-se in oglinda,isi piaptana neindemanatic parul argintiu.Cu ochii mintii,culoarea de alta data se refracta atingandu-i inima.Plange.Merge pe canapea.Langa el.Cu nobletea valurilor marii,Placebo inca o invaluie complet.Ca la 15 ani.Plange.



Are 17 ani.Plange.

Multe dintre cele mai speciale lucruri din viata mea cotidiana se petrec acolo.Dar fara amprentele care declanseaza emotiile si scanteia din minte n-ar fi fost nimic.Amprente uneori lamentabile,analizate la rece.Dar mirifice,daca ma asculti.
Am facut un lucru neobisnuit,neplacut,fals,insa de efect,alcatuit din muuulte detalii.Pentru ca asa-mi place.Unul din ele este amprenta machiavelica a sentimentului coplesitor de azi.Tot de azi.Ma laudam intr-unul din posturile trecute cu textele mele potrivite ca dimensiuni.
Abia ai citit introducerea.
Cuprinsul este si el potrivit de lung/scurt,cu semnificatie,dar secret.
Probabil ca vrei sa citesti si o incheiere pe masura.Azi mi s-a dovedit ca lucrurile marete sunt rezultatul unor detalii,insignifiante in timp ce le traiesti,coplesitoare dupa.
In caz ca te-am indus in haos,uita-te la postul de mai jos.


P.S.:Azi mi s-a dovedit ca lucrurile marete sunt rezultatul unor detalii,insignifiante in timp ce le traiesti,coplesitoare dupa.Cu precadere pe terenul de basket:)

Nu`mi pasa

Dupa cum vezi textele mele sunt destul de scurte si concise.Fara fraze interminabile si descrieri inutile.Am considerat ca blogosfera trebuie conservata macar o zi.Acum imi vine sa scriu.Si nu-mi pasa.poti sa citesti si postul anterior tot azi sau poti sa-l ciesti maine.Sau deloc.Cu toate ca precedentul e mai reprezentativ,acum vreau sa scriu.Si nu-mi pasa.
Daca maine n-o sa iasa textul?Daca maine feelings will fade away?O sa-mi zici ca e prost.Ca am altele mai bune.Dar asta nu-mi pasa.Imi pasa ca o sa ramana aici ce vreau eu ca azi sa ramana aici.
O sa ma intrebi de ce vreau sa ramana ceva aici?De ce nu pe foaie sau de ce nu in constiinta mea?E simplu.Pentru ca asa simt.
Mai e ceva.Mi s-a spus ca posturile mele sunt misterioase si pline de ambiguitati.Nu-mi pasa.I had an advice once.
Focus.No excuse.

Sweet Goodbye...

De cateva zile incoace ma tot intreb ce vreau cu adevarat.De cateva zile incoace gasesc acelasi raspuns.Vreau sa...fiu in alt loc.Vreau sa fac alte lucruri cu identitatea si constiinta celor pe care le-am facut pana acum.Nu vreau neaparat noul.Vreau ce am vrut dintotdeauna si nu am mai avut demult.Si se pare ca se va indeplini.Sper din tot sufletul asta.Am mai avut sentimentul o data.Atunci era tangent cu multe altele si se scufunda in ceata.Acum,toate au disparut inafara de una.Care injunghie inima.Probabil ca avea dreptate cel care zicea ca oamenii care simt vad viatza ca pe o tragedie;pentru cei care gandesc e o comedie.O sa fie si pentru mine o comedie.Cu multe nuante.Dar ceea ce ma incanta cel mai tare este faptul ca am ceritudinea ca va fi o comedie bine realizata.Cu imperfectiuni,dar cu multumirea ca urc spre scara profesionalismului vadit,pana la apogeu.
Cat despre inima injunghiata,o sa se regenereze.Sunt sigura.Pentru ca timpul trece.Viata trece.Si trebuie sa fie o comedie profesionista cu nuante.

Focus.No excuse.

15 mai 2008
ora 9:45

Singurul nume cunoscut e al lui.O sa-l trec in lista de little secrets[not dirty ones:))]."HAI!".Pentru prima oara in ultimii doi ani,m-am simtit un discipol iubit.Pentru prima oara in ultimii doi ani,am simtit maestrul langa mine.Ceea ce m-a incurajat si mai tare e faptul ca este chiar colegul meu:)

E a mia oara cand vad ca nu toti sunt fel.Ca zambetele lor difera.Ca iubirea ii desparte.Ca iubirea ne uneste.Pe mine si pe unii dintre ei.Daca esti si tu de-acolo,iti vei da seama despre ce fel de iubire vorbesc.Iti vei da seama de ce am scris asta.
Am pneumonie.Mi-e dor de maestru.Am lipsit mult de la ore si azi mi-am vizitat colegii in cimitirul tineretii noastre.M-am dus sa-mi caut libertatea.Pentru ca orice discipol care isi cauta maestrul e in cautarea propriei lui libertati.Indur.Cu gandul la el.M-am intors acasa si am inceput sa scriu.


P.S.:Sper sa ma fac bine.O sa ma fac bine.E in joc libertatea mea.Focus.No excuse.Inchei aici,dar nu s-a terminat:)

Dirty little secret

May 3rd 2008.Basketball court.

Nothing.For just a couple of minutes I wasn`t thinking of anything.He suddenly appeared.Didn`t only catch my eyes,he lighted my life.I realized that I`ve got one thing to do.Only one thing to do.Wait.Good things really come for those who wait.I won`t probably see him never.Even if I did,I won`t probably feel the same.I`d like to thank him.And I do.I don`t care if he knows or if he doesn`t.I swore I won`t tell anyone about him.That`s the reason why I`ve chosen for these rows(that won`t ever repeat) a movie title which says for me what I can`t say.Good things might come for those who wait,but good things certainly come for those who believe.

P.S.:Multzumiri lui Tudor:)[Seattle dreams:P]

A dream of rain.

Ion Minulescu...

Tu crezi c-a fost iubire-adevarata...
Eu cred c-a fost o scurta nebunie...
Dar ce anume-a fost,
Ce-am vrut sa fie
Noi nu vom sti-o,poate,niciodata...

A fost un vis trait pe-un tarm de mare,
Un cantec trist,adus din alte tari
De niste pasari albe-calatoare
Pe-albastrul razvratit al altor mari-
Un cantec trist,adus de marinarii
Sositi din Boston,
Norfolk
Si New York,
Un cantec trist,ce-l canta-ades pescarii
Cand pleaca-n larg si nu se mai intorc.
Si-a fost refrenul unor triolete
Cu care-alt`data un poet din Nord,
Pe marginile albului fiord,
Cersea iubire blondelor cochete...


A fost un vis,
Un vers,
O melodie,
Ce n-am cantat-o,poate,niciodata...

Tu crezi c-a fost iubire-adevarata?...
Eu cred c-a fost o scurta nebunie!